A vorbi despre limba română este ca o duminică. 
   Limba română este patria mea. 
  De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte,
de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune,
de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte,
de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.
(Nichita Stănesccu)

A vorbi în limba maternă nu înseamnă doar o simplă comunicare verbală de moment, înseamnă, în primul rând, a cunoaște identitatea, personalitatea și sufletul poporului care o vorbește. A citi şi scrie corect în limba română ţine de demnitatea oricărui cetăţean al ţării.

Limba maternă este Vocea de veacuri a strămoşilor, este cântecul de leagăn al bunicilor, este marele dor de casă şi baştină, căci numai în limba română există cuvântul dor, care nu mai are traducere în altă limbă. Dar semnificaţia lui include tot ce cuprinde cuvântul dragoste: dragoste de pământul natal, de neam, de istorie, de apa izvorului, de trilul păsărilor de sub streaşina casei – dor de Patrie. 

În graiul fiecărui popor se află ritmul scuns al inimii acestuia, deoarece în propria limbă se exprimă cel mai bine trăirile sufletești ale unei familii, ale națiunii și ale istoriei. 

Cu prilejul sărbătorii naţionale Ziua Limbii Române, doresc ca fiecare locuitor al ţărişoarei noastre mici să promoveze zi de zi valorile nesecate ale limbii române, să cultive însuflețit sentimentul național de vorbitor al limblii române, care reprezintă cartea de identitate și demnitate a naţiunii noastre. 

Şi oriunde aţi fi - să nu uitaţi ca ţara şi graiul nu se vând, ele se primesc la naştere ca un dar binecuvântat de Dumnezeu.                                                                                                          

Să păstrăm împreună ce avem mai sfânt: 
Pământul, Istoria, Neamul şi Graiul!

Cu deosebită consideraţie,
Primar, Ion Scripnic